Visul meu a devenit realitate 5

Când eram mică, dacă mama mă pierdea prin mulţime ştia că mă găseşte lângă o motocicletă pornită, agăţată cumva de ea sau sorbită de sunetul ei. Am mai crescut şi mi se întorcea capul după fiecare motor ce trecea pe stradă sau mă opream să o pozez într-o parcare.  Nu am crescut în familie de motociclişti ca să fiu înconjurată de domeniul „2 roţi” , nu aveam prieteni de genul, nu văzusem la alţii din anturaj… totul era în sânge. Bunicul meu a fost motociclist, iar sângele fierbea în mine când se apropia sunetul specific. Eram complet ruptă de realitate şi îmi cream filme cu mine pe motor când intersectam un motociclist pe asfalt. Era singura chestie care îmi provoca fluturi în stomac – pe lângă prima dragoste- mă făcea să zâmbesc doar gândindu-mă la sunetul ăla şi o roată lată pe spate… piele de găină instant.

_DSC8735

Mi-am dat seama că trebuie sa fac ceva şi să acţionez. Eram perfect convinsă că părinţii nu vor fi de acord cu asta şi că nu o să îmi achiziţioneze motor niciodată, (mama ştiind exact la ce riscuri m-aş expune, văzând la tatăl ei) aşa că la 17 ani m-am apucat să strâng bănuţi pentru motocicletă. Am luat-o pe cont prorpiu şi am decis să îmi realizez visul pe propriile forţe (nu degeaba se zice „Ai grijă ce îţi doreşti că se poate împlini”, doar dacă îţi doreşti cu adevărat).

Se apropia momentul să împlinesc 18 ani şi să fac şcoala de şoferi. Mi-am convins părinţii să optez şi pentru categoria A odată cu B-ul, fără ca ei să bănuiască faptul că eu chiar voi folosi acea categorie sau mai ales că va urma să îmi achiziţionez o motocicletă. Şcoala pentru moto a fost o experienţă distractivă, dar din care nu am învăţat mare lucru, din păcate. Acel Minsk mai bătrân ca mine nici nu accepta să intre într-a doua, scotea un fum care mă acoperea complet, iar cricul lui central mă dispera; doar de el mi-a fost frică în ziua examenului. Ce bine că în ziua de azi s-au mai schimbat unele lucruri în şcolile moto: ba o motocicletă mai serioasă, ba mersul prin oraş. Foarte bine, contează mult!

Photo 22-11-2015, 16 50 05

Plănuit şi realizat: aveam strânşi bănuţii pentru o motocicletă, chiar bunicică pentru perioada aia. A venit şi ziua în care le-am spus alor mei scurt şi la obiect că eu de banii ăia îmi voi achiziţiona o motocicletă, iar ei tot credeau că glumesc şi încercau să mă convingă să îmi îndrept gândurile spre o maşină. NICIO ŞANSĂ CU MINE! Pata era demult pusă şi nu era cale de întoarcere. Toate drumurile duceau spre împlinirea visului meu şi nu am avut parte de piedici în rest. Atunci am înţeles cum funcţionează partea asta: dacă e să fie al tău un lucru/ dacă vrei să ajungi cineva sau undeva în această viaţă, toate căile vor duce în final acolo. Dacă apar prea multe complicaţii pe parcurs, probleme şi piedici, ar fi bine să renunţi fără remuşcări; asta înseamnă că nu e să fie al tău/ nu e pentru tine, iar toate astea sunt semne că aşa este mai bine.

După câteva certuri zdravene cu ai mei şi după ce am găsit motorul perfect(acolo este altă poveste), am plecat cu tatăl meu şi cu un prieten motociclist să o vedem, iar eu cu sufletul la gură şi cu speranţa că totul este bine şi o voi lua. Până nu am văzut-o în garajul meu nu am crezut că visul a fost împlinit. Am luat-o! Nu am putut să cred nici în ziua de după că monstrul era al meu. Am rămas neclintită în faţa garajului câteva minute… motorul era acolo şi mă chema la o tură.

1045093_4671844728970_884118236_n

De atunci avem o relaţie de 6 ani, una din cele mai frumoase. A fost şi este prima dragoste de fapt, primul meu motor. Toate filmele mele din copilărie au devenit realitate, radiam de bucurie iar părinţii în sfârşit au înţeles pentru ce am luptat: PURA MEA FERICIRE. Libertatea şi adrenalina au fost nelipsite. Satisfacţia a fost maximă!  Sufletul meu era plin de mulţumire că mi-am dus singurică la capăt planul, că aşa micuţă cum eram am reuşit să îmi împlinesc un vis care părea undeva departe de a fi realizat.

Photo 22-11-2015, 16 48 38

Consider că nu există nicio scuză când vine vorba de realizarea unui vis cu pasiune. Am demonstrat că orice este posibil atâta vreme cât lupţi şi îţi doreşti cu adevărat acel lucru. Nu mai pleca urechea la poveştile altora, nu te mai lăsa influenţat de lumea din jur şi luptă pentru pasiunea ta! Împlineşte-ţi şi tu visul!

Aş vrea să îţi aud şi ţie povestea despre achiziţionarea motocicletei, cu sau fără peripeţii, cu siguranţă avem cu toţii ceva de învăţat 🙂 .

 

Visul meu a devenit realitate
Rate this post

5 Comments

  1. Faina istorioara! Si eu m-am chinuit ceva pana mi-am luat calutul, a durat cam 8 ani. Eu sunt o persoana care nu poate strange bani, asa ca am optat pt un credit. Dupa numeroase refuzuri ale bancilor pt motive, uneori idioate, si discutii interminabile cu ai mei, am reusit sa imi iau motorul mult visat. Acum astept sa vina primavara si sa-l aduc in UK.

  2. Foarte frumoasa povestea. Dupa ce am citit-o mi-a venit senzatia ca cunosc aceasta motocicleta…facand si un calcul sper ca este motocicleta cu care m-am plimbat si eu. Bafta in continuare si asfalt uscat.

  3. Tatăl meu a avut motocicleta cu mult înainte de a ma naște eu(dupa ce luat , fără acordul lor, bani de la părinții lui +multe zile in care nu l-au primit acasă cu achiziția sa), dar eu nu am avut multe amintiri depre asta.La scurt timp dupa ce ne-am născut eu si sora mea a renunțat la mototcilecta. In schimb am avut mereu scutere in familie de care nu am fost niciodată atrasă.In schimb am avut mereu reacții pozitive la vazul oricărei motociclete (mi-au atras mereu prietenii atenția ca ma blocam pentru câteva secunde mereu cand trecea o motocicletă pe lângă mine),le-am ales mereu cu privirea printre mașini.
    Până într-o zi când am ieșit din casă hotărâtă sa îmi cumpăr o geantă pentru care strângeam bani de ceva vreme. Atunci, chiar imediat ce am ieșit, trecut pe stradă un motociclist, normal , m-am uitat la el, numai că de data aceasta nu mi-am întors doar capul discret, m-am oprit pe loc, m-am întors cu tot corpul către el și l-am privit destul de insistent.A remarcat motociclistul asta și s-a întors in următorul sens giratoriu, a mai trecut o dată pe lângă mine , a încetinit, s-a uitat la mine si a început sa își mângâie motocicleta (de asta am zis motociclist si nu „un tip cu motocicletă”, in toate celelalte cazuri similare „tipii” care remarcau ca ii privesc nu aveau cele mei gingașe reacții).A trecut. Am ramas singura si la fel de nemișcată , mi-am numărat încă o data banii și m-am oprit la prima școală pentru șoferi.
    Am făcut școala (fără sa știe părinții mei), am luat permisul și am început să imi strâng bani pentru motocicletă ( între timp am avut destul de multe discuții cu părinții mei despre faptul ca ar putea sa imi cumpere eu o motocicletă dat fiind faptul ca aveam B-ul de 3 ani deja si refuzam categoric si constant ideea de a imi cumpăra mașină, fără nici un rezultat).
    Dupa o vara cu permis si fără motocicleta am reușit sa imi cumpăr una cu ajutorul unui amic(mi-am făcut amici motocicliști în timpul școlii). Aveam motocicleta mea(o luna nu am dus-o acasă) și nu știu cum au trecut primele zile, cert este ca am slăbit 4 kg in două săptămâni, nici nu mai mâncăm , nu mai dormeam.
    A trebuit totuși să ma duc si acasă cu ea. M-am echipat, mi-am luat motocicleta și fără ssă ii anunț m-am dus la părinții mei. Tatăl meu:” a venit o motocicletă in fața casei, așa mic motociclistul, bine echipat. . și ce sa vezi: era fica-mea! ”
    In scurt timp s-au acomodat cu ideeanba mai mult , in mai puțin de o lună a devenit si sora mea motociclista. Acum totul se învârte in jurul motocicletelor, prietenul meu este motociclist si el, sora mea, prietenul ei, amicii mei au început sa își cumpere dupa ce m-au văzut pe mine, chiar si unul dintre vecini.
    Acum sunt fericita, mi-a completat perfect viața motocicleta!

  4. La fel ca și Marius, nici eu nu pot strânge bani, dar n-am avut probleme cu creditarea. Anul asta am fost hotărât și mi-am îndeplinit visul. Am 25 de ani și cred ca mi-a prins foarte bine faptul ca am fost copilot atâția ani. De la începutul lui iunie și pana ieri când am băgat-o la nani, am făcut împreună în jur de 7000 de km. Cred ca e destul de bine pentru un începător împătimit, nu?
    La mine a fost ceva scris în stele gen.. Azi dau sala, ma programează pentru mâine la poligon, traseu, panică panică, nu am mobra. Zic sa fac o ultima verificare prin anunțuri și o găsesc! Fusese postată chiar în după amiaza aceea.

  5. motocicleta este cumparata din odorhei?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.